În zilele noastre utilizarea prezervativul este cât se poate de întâlnită și indicată, însă până a se ajunge aici, până a se ajunge la efectul dorit, au fost necesare secole si secole de evoluție.
Mult ne minunam acum cand aflăm ce tipuri de prezervative foloseau strămoşii noştri.
Încă din antichitate egiptenii foloseau anumite apărători din panză împotriva întepăturilor de insecte si împotriva bolilor. De asemenea, chinezii foloseau pentru protecţie mătase îmbinată în ulei.
O alta modalitate foarte răspandită de protejare a fost reprezentată de prezervativele confecţionate din ţesut animalier: vezică, intestine de peste, intestine de oaie sau de capra (mai răspandite pe glob), carapace de broasca testoasa sau coarne de animale (la japonezi).
Prezervativele din intestine de animale se reutilizau spălate în prealabil, puse la uscat si unse apoi cu o soluţie pe baza de gaz.
Mai tarziu, prin secolul XIX, s-au inventat, odată cu apariţia cauciucului, prezervativele din cauciuc. În ciuda faptului ca erau elastice, acestea aveau si unele dezavantaje: prezentau cute mai puţin confortabile si nu puteau fi fixate prea bine (în comparatie cu cele din intestine care erau legate la capăt cu un şiret).
Prezervativul de astăzi, cel din latex ("suc lăptos secretat de anumite plante", cf. dex), apare în secolul XX, ca si perfectionare a prezervativului de cauciuc mai brut, avand totodata si efectele dorite. Cu toate acestea, utilizarea lui a scăzut odată cu apariţia celorlalte metode contraceptive (pastile, diafragme, etc.), redresandu-se mai apoi odată cu apariţia unor boli (de ex, sida).
La fel ca în toate domeniile, evoluţia nu se opreşte aici. Pe viitor, se estimeaza apariţia prezervativelor care imita insasi pielea umana, fiind la fel de sigure ca cele de azi.
Cei care vor dori si fata de care timpul va fi rabdator, le vor putea verifica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu