Fie ca ne place sa recunoastem sau nu, fiecare dintre noi avem, nu unul, ci cateva vicii, mai grave sau mai putin importante si, prin urmare, cu mai mici, respectiv, mai putine, urmari.
De la bani, diamante, bogatii de orice fel, pana la frumusete, laude, ideea de a fi cel mai bun in ceva - aceste defecte (desigur sunt defecte atunci cand sunt exagerate: Errare humanum est, perseverare diabolicum) pot fi foarte periculoase si ne pot opri de la bunul trai al unei vieti frumoase, linistite, calme si pline de bucurii.
Cand o sa intelegem ca nu trebuie sa fim bogati ca sa detinem toata fericirea din lume, ca nu trebuie sa fim cei mai frumosi ca sa fim iubiti sincer, ca nu trebuie sa fim in centrul atentiei ca sa fim importanti, ci trebuie sa ajungem sa fim impliniti cu noi insine asa cum suntem.
Libertatea este unul din darurile pe care foarte multi dintre noi il au, haideti sa profitam si sa nu ne legam singuri de ce nu avem efectiv nevoie.
Desigur, pentru a ajunge la o astfel de fericire si implinire sufleteasca este nevoie, nu doar de maturitate si experienta, ci si de intelepciune, as zice eu. Insa, din pacate, desi cum zice un proverb, nu trebuie sa bei toata apa marii ca sa iti dai seama ca e sarata, unii, multi chiar, persista de ani intregi in aceste vicii, fara a se satura, fara a trai, fara a-si da seama macar de pretiosul timp care trece - trece asa, printre degete.
Am citit candva un zodiac al defectelor, care, oricat de snob suna ca ar fi, mi s-a parut interesant (o sa il public si pe blog), nu doar prin faptul ca poate te determina macar putin sa iti dai seama si sa iti recunosti macar unele probleme, vicii, ci in special prin morala acestuia care este de fapt un indemn demn de luat in seama, un indemn la moderatie, la masura in toate cele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu