Ador Primavara!!!

Ador primăvara!!!

Parcă îmi da viaţă efectiv. Mă învie, mă reînvie, mă face sa zambesc, sa mă îmbucur de fiecare clipa si sa muncesc cu drag.

Abia aştept sa am timp sa profit de vremea frumoasă, de cantecul păsărilor si de aerul curat de afara.

Cred ca tocmai de aceea, îmi place la fel de mult si sărbătoarea pur românească ce vine odata cu acest minunat anotimp: Mărţisorul. 

Sărbătorile sunt o buna ocazie de a dărui: cadouri mari sau mici pentru toţi cei din jur, pentru noi înşine inclusiv :P

Îmi place atat de mult sa vad oamenii din jur bucurandu-se de cadouri si imbucurandu-i pe altii cu un cadou, cu o floare, cu un gest făcut din inima.

Astăzi, în ajun de Mărţisor, urez tuturor o primăvară proaspătă, cu miresme îmbietoare si atatea bucurii si voie buna cate flori si păsări putem întalni într-o viata de om! 

Surse foto :
http://talentedenazdravani.ro/blog/2011/01/28/decor-de-primavara-pentru-gradinita-o-zana-la-fereastra/
http://muzeulmedias.files.wordpress.com/2012/02/martisor.jpg

"Horoscopul defectelor"

Nu sunt deloc un pasionat al zodiilor, nu cred in horoscop, sau daca cred ceva e ca acesta este intocmit in functie de anumite caracteristici urmarite, observate si analizare de psihologi, sociologi, antropologi. De aceea nici nu iau foarte in serios ceea ce aud sau citesc, si nici macar ceea ce scriu cu privire la horoscop efectiv.

Iau insa foarte in serios mesajul pe care doresc sa il transmit prin randurile imediat urmatoare. 

Desigur, cu totii avem defecte, mai putin important este daca avem defecte in functie de zodie sau nu. Foarte important este insa sa ne cunoastem aceste defecte si sa fim constienti de faptul ca pot fi invinse. Orice defect pe care il avem (nu ma refer la cele fizice, insa si unele dintre acestea s-ar putea incadra aici) este, de fapt, o insusire normla, omeneasca, dar pe care o putem transforma in defect sau calitate. Nu intamplator, probabil, in franceza, termenului de "insusire" i se spune si "qualite", iar termenii "calitate" si "defect" pot fi folositi si sub forma sintagmelor "qualite positive" si "qualite negative". Asadar, spre exemplu, daca suntem cheltuitori, daca avem acesta insusire de a da usor banul, putem transforma defectul nostru intr-o calitate fiind, astfel, generosi. De asemenea, daca suntem incapatanati, putem ajunge a fi, cu vointa si munca, perseverenti. Daca suntem zgarciti, prin rationament, putem fi doar economi. Iar daca suntem 'buni' sau 'rai', aici iarasi trebuie sa intervina ratiunea noastra si sa ne ajute sa devenim, in fond, corecti.

In concluzie, cel mai important este sa ne pastram masura. Sa fim moderati in tot ce facem. Cum spunea cineva, exagerarile de niciun fel nu sunt bune.

Sursa: trebuie specificat faptul ca ideea/ideile din fragmentul de mai sus nu imi apartin, ci le-am citit dintr-o revista dans mon enfance, revista al carui nume, din pacate, nu mi-l mai amintesc. 

Ar mai fi de agaugat, totusi, ca autorul articolului revistei din copilarie sustine ca in iubire, dragoste, nu trebuie sa existe moderatie. 

Depinde, zic eu, despre ce fel de iubire vorbim. Iar daca ma gandesc bine, nici nu are importanta felul iubirii pentru ca oricum, consider, nu este bine sa sufocam pe nimeni cu iubirea noastra, fie parinte, copil, prieten sau chiar propria-ti pereche.

Pentru cei interesati, am adaugat mai jos si o varianta a acestui horoscop al defectelor. Sursa se poate vedea la sfarsitul articolului:

"Plin de curaj si entuziasm, Berbecul are capacitatea de a initia numeroase proiecte de-a lungul timpului. In schimb, adesea isi pierde interesul la jumatatea drumului si nu are capacitatea de a duce la bun sfarsit ceea ce a inceput.

Pe de alta parte, Berbecul vrea mereu sa ii convinga pe cei din jur ca are dreptate, chiar si atunci cand nu este asa.

Desi are capacitatea de a finaliza cu brio orice tip de sarcina, Taurul este o zodie care se mobilizeaza greu inainte de a incepe orice. Are nevoie sa lucreze in ritmul lui si nu accepta niciun fel de interferenta din exterior. In plus, atunci cand si-a pus in minte ceva, Taurul se poate dovedi cea mai incapatanata zodie din intreg horoscopul.

Nativul din Gemeni se dovedeste adesea o persoana pe care nu te poti baza, fiind prea schimbator in atitudini si prea indragostit de libertate. In plus, aceasta zodie mentala poate avea tendinta de a-i manipula pe ceilalti prin intermediul cuvintelor, nefiind dispusa decat rareori sa-si arate adevaratele sentimente.

Nativul din zodia Rac da dovada de o mare sensibilitate care, prost directionata, il poate face adesea sa fie susceptibil si defensiv. In plus, pentru a-si asigura confortul emotional de care simte ca are atata nevoie, Racul nu ezita sa-i santajeze sentimental pe cei din jurul sau.

Nativul din zodia Leu este excelent dotat pentru pozitii de conducere, insa poate deveni rapid extrem de autoritar si orgolios. In plus, fiind o zodie temperamentala, se manifesta adesea puternic si chiar violent in fata provocarilor.

Nativul din zodia Fecioara este excelent dotat pentru munca de detaliu, insa are adesea tendinta de a pierde din vedere imaginea globala. In plus, concentrarea excesiva pe amanunte il poate face sa devina rece cu cei din jur, intransigent si vesnic ingrijorat.

   

Cautand mereu sa atinga echilibrul, Balanta este adesea nehotarata si prea aplecata catre compromisuri. Poate avea tendinta de a se baza mereu pe ceilalti pentru a se pune in miscare, iar zelul sau oratoric este....interminabil.

Pasional in tot ceea ce face, Scorpionul poate da dovada de tendinte distructive si auto-distructive. In nevoia sa de a controla totul in jur, nativul Scorpion cade adesea prada posesivitatii si se manifesta cu impetuozitate in fata provocarilor. In plus, ca toate celelalte zodii fixe din horoscop, Scorpionul se poate dovedi extrem de atasat de ideile si opiniile sale.

 

Sociabil si jovial, Sagetatorul are tendinta de a fi brutal de sincer uneori, ignorand sensibilitatea persoanelor din jur in numele deschiderii si echitatii. In plus, indragostit cum este de filozofie si de latura estetica a lucrurilor, Sagetatorul poate neglija cu usurinta aspectele practice si uneori adevarata esenta a lucrurilor.

Muncitor si ambitios, Capricornul da dovada cel mai adesea de o atitudine pesimista in fata vietii. Ii lipseste puterea de a se bucura de micile placeri cotidiene si ii judeca uneori pe ceilalti ca fiind prea slabi sau lenesi. Isi cenzureaza emotiile mai bine ca oricare alta zodie din horoscop, fiind predispus la singuratate si inchidere in sine.

Nativul din Varsator se remarca printr-o mare originalitate, dar, in mod paradoxal, si prin dogmatism. Considera ca solutiile gasite si aplicate de el sunt cele mai bune, incercand sa-i convinga de aceasta pe toti cei din jurul lui.

In plus, Varsatorul se poate dovedi extrem de independent si detasat in dragoste, punandu-si adesea prietenii pe primul loc in fata persoanei iubite.

Fire sensibila si visatoare, nativul din zodia Pesti se dovedeste adesea nehotarat, schimbator si dependent emotional. Se manifesta plin de altruism, pana in punctul in care nu mai are nimic sa-si ofere sie insusi. In aceste momente, poate deveni cu usurinta depresiv, sau poate avea tendinta de a evada din realitate prin diverse mijloace."

Surse:

- text: Detalii aici > http://horoscop.garbo.ro/articole/14538/caracteristici-zodii-defecte/pagina-3.html#ixzz2uAWAFKQc
- foto: astrologie.acasa.ro 

Despre vicii

Viata noastra este, in fond, si o lupta cu viciile noastre.

Fie ca ne place sa recunoastem sau nu, fiecare dintre noi avem, nu unul, ci cateva vicii, mai grave sau mai putin importante si, prin urmare, cu mai mici, respectiv, mai putine, urmari.

De la bani, diamante, bogatii de orice fel, pana la frumusete, laude, ideea de a fi cel mai bun in ceva - aceste defecte (desigur sunt defecte atunci cand sunt exagerate: Errare humanum est, perseverare diabolicum) pot fi foarte periculoase si ne pot opri de la bunul trai al unei vieti frumoase, linistite, calme si pline de bucurii.

Cand o sa intelegem ca nu trebuie sa fim bogati ca sa detinem toata fericirea din lume, ca nu trebuie sa fim cei mai frumosi ca sa fim iubiti sincer, ca nu trebuie sa fim in centrul atentiei ca sa fim importanti, ci trebuie sa ajungem sa fim impliniti cu noi insine asa cum suntem.

Libertatea este unul din darurile pe care foarte multi dintre noi il au, haideti sa profitam si sa nu ne legam singuri de ce nu avem efectiv nevoie.

Desigur, pentru a ajunge la o astfel de fericire si implinire sufleteasca este nevoie, nu doar de maturitate si experienta, ci si de intelepciune, as zice eu. Insa, din pacate, desi cum zice un proverb, nu trebuie sa bei toata apa marii ca sa iti dai seama ca e sarata, unii, multi chiar, persista de ani intregi in aceste vicii, fara a se satura, fara a trai, fara a-si da seama macar de pretiosul timp care trece - trece asa, printre degete.

Am citit candva un zodiac al defectelor, care, oricat de snob suna ca ar fi, mi s-a parut interesant (o sa il public si pe blog), nu doar prin faptul ca poate te determina macar putin sa iti dai seama si sa iti recunosti macar unele probleme, vicii, ci in special prin morala acestuia care este de fapt un indemn demn de luat in seama, un indemn la moderatie, la masura in toate cele.

"Meserii ale boierilor si echivalentele lor azi"

„Portul național al boierilor nu se prea deosebește de cel al turcilor din clasele cele mai înalte, atât doar că, în loc de turban, poartă un fel de căciulă nemaipomenit de mare, căreia îi zice calpac (…) în formă de pară.”

Sursa:
http://blogu.lu/adidragos/2011/01/06/de-la-turci-la-francezi-in-haine-de-boieri/  

Desi la prima vedere pare un pic ciudat, consider ca este normal ca unele meserii (pentru ca nu toate pot fi numite profesii) sa dainuie peste veacuri. Iata un articol scris in acest sens:

Marii boieri

Ei sunt, de la începuturi, tovarăşii domnului în toate „trebile ţării", şi la război şi la cârma statului în vreme de pace. Printre ei îşi alege domnul dregătorii, echivalentul miniştrilor de azi, care fac parte dintr-un sfat (cuvânt slav, înrudit cu modernul soviet!). Numele pe care le poartă dregătoriile sunt mai toate de origine bizantină, dar trecute de cele mai multe ori prin intermediar bulgar. Uneori se regăseşte aproape neschimbată forma veche latină, de pildă pentru:

• comis (lat. comes, care a dat în ierarhia feudală apuseană pe comite sau conte) ["avea in sarcina sa caii si grajdurile curtii domnesti, precum si aprovizionarea cu furaje" Sursa DEX];
• vistierul (de la vestiarius, cel ce ţine cheia garderobei domneşti unde se află şi tezaurul ţării, vistieria); 
• spătarul (de la spată sau spadă), comandantul oastei; 
• logofătul, echivalentul unui cancelar la apuseni, vine de la numele unui mare dregător bizantin, logothelis, literal: păstrătorul legilor. Un singur titlu pare a fi o creaţie locală, românească: 
• vornic, personaj de prim rang, în termeni moderni ministru de interne şi ministru al justiţiei. Numele slavon: 
• dvornic (de la dvor, palat) pare a fi fost calchiat după titlul înaltului slujitor de la Curtea ungară denumit palatinus. Mai era: 
• paharnicul, care gusta vinul din paharul lui Vodă, ca să se asigure că nu e otrăvit! 
• stolnicul, însărcinat cu masa domnului; 
• postelnicul, cu legăturile cu străinii. Mai existau mulţi alţii, de ranguri inferioare, între care de reţinut e: 
• pârcălabul, comandant de cetate la graniţă, al cărui nume venea, prin intermediar unguresc, din nemţeşte, Burggraf, comite al burg-ului sau cetăţii. Am păstrat pentru sfârşit gradul cel mai înalt la boierii Ţării Româneşti, 
• Marele Ban al Craiovei, fiindcă n-a fost înfiinţat chiar de la întemeierea ţării, ci abia în veacul al XV-lea, dar e de observat că s-a păstrat titlul pe care-l dăduseră regii unguri banului de Severin, şi pe carel purta şi locţiitorul regelui în Croaţia (vă reamintesc că „ban"-ul era o moştenire de la avari). Din veacul al XV-lea, în Muntenia, primele ranguri se înşirau astfel: mare ban, mare vornic, mare logofăt, mare spătar, în Moldova, ordinea era diferită: nu exista mare ban (banul a fost, mai târziu, un dregător de rang mic), primul în sfat era logofătul, iar căpeteniei oştirii nu-i zicea spătar, ci hatman — termen pe care-l preluaseră polonezii şi cazacii de la nemţi (Hauptmanri). Vornicii erau doi: de Ţara de Sus şi de Ţara de Jos, reminiscenţă a progresiunii noului stat format de Drăgoşeşti, apoi de Bogdăneşti în nord-vestul ţinutului, pe văile Şiretului inferior şi Moldovei, şi extins treptat şi asupra micilor formaţiuni politice din sud, din regiunea Bîrladului de pildă."

Sursa: http://www.sinteze.net/Istoria%20romanilor%201.htm

"Pentru ce ne zbatem atât?"

Pentru cine nu e pasionat de calatorii, diamante si alte cele si ii place sa se bucure de viata asa cum e ea, o mica povestioara ne arata ca se poate, desi putini isi dau seama:

"Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.

- Nu foarte mult timp, au răspuns pescarii la unison.

- Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?

Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.

- Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul.

- Dormim până târziu, pescuim puțin, ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puțin, cântăm la chitară câteva cântece și tot asa…. Avem o viață plină.

Turistul i-a întrerupt:

- Stați puțin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare, veți putea cumpăra o barcă mai mare.

- Și după asta? au întrebat pescarii.

- Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veți putea cumpăra o a doua și o a treia barcă și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiți propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta micuț și să vă mutați în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo vă veți putea conduce noua întreprindere prosperă.

- Și cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.

- Douăzeci, poate chiar douăzeci și cinci de ani. a replicat turistul.

- Și după asta?

- După asta? Ei bine, prietene, ăsta-i momentul când devine cu adevarat interesant, a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți să începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane de dolari!

- Milioane? Serios? Și după asta? au întrebat pescarii.

- După asta, veți putea să vă retrageți din afaceri, să traiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți târziu, să vă jucați cu copiii voștri, să vă faceți siesta cu soțiile și să vă petreceți serile împreună cu prietenii distrându-vă cum vreți voi.

- Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim douăzeci și cinci de ani? au întrebat mexicanii."

Rugaciune

Nu stiu de ce, dar asa m-am obisnuit, cand muncesc, sa mi se rasplateasca munca. Daca nu mi se rasplateste sudoarea, greu ma obisnuiesc cu noua situatie formata. Parca daca mi se intampla o oarecare neplacere sau chiar nenorocire, nu ma supar atat de rau decat daca nu mi se rasplateste un efort depus.

Nu stiu de ce, chiar nu stiu pentru ca ambele situatii sunt date, cel putin admise, de Dumnezeu. Iar Lui, sincer, ii 'permit' sa nu ma rasplateasca sau sa ma pedepseasca dupa voia Sa. Pentru ca este Tatal nostru si pentru ca stiu ca asa cum face El, asa e bine si asa trebuie sa fie. Un oarece necaz, poate fi, de fapt, un necaz mult mai mare de care am fost feriti, poate fi o incercare pe care trebuie sa o trecem demn.

Asadar, de ce oare nu ma pot obisnui cu situatia. O consider oare o lupta? Cred ca da.

Desi orice ni se intampla, consider eu, de bine sau de rau, este rezultatul a ceea ce permite si considera Dumnezeu ingaduit sa ni se intample. Este ceva peste care trebuie sa trecem si cu care sa ne obisnuim.

Imi este frica ca, sperand, sa nu cer prea mult. Da, imi e frica. Sper ca Dumnezeu sa nu ma ia in seama daca exagerez cumva. 

Cred, consider de fapt, ca aceste nemultumiri ale mele sunt, en fait, modalitati de a mi se arata ca fara Dumnezeu, noi oamenii, nu putem face nimic. Ca oricat am munci noi, fara El, e cam in zadar. Eu stiu bine acest fapt, insa, ca omul, uneori mai uit. Si e pacat.

E bine, deci, ca exista aceste situatii inspre amintire.

Doamne ajuta!

Multumim!

On attend que le temps passe

Așteptăm să treacă timpul

Când suntem la serviciu, când avem o problemă (oricât de neînsemnată ar fi), când suntem gripați, așteptăm „să treacă și asta”.

Și timpul e ascultător și trece.

Și tot trece.

On attend toujours que le temps passe au lieu de vivre le present.

Bien sur, on veut que les mauvaises parties de notre vie passent vite et les autres, plus jolies, plus proches de notre ame, restent tuojours presentes.

Et apres, on regarde en arriere et on dit: "mais c'etait pas mal, c'etait bien, pourquoi voulais-je que tout passe?!"

Parce que avec le temps, avec ces parties-la, qu'on dit 'mauvaises', c'est nous aussi qui passons et qui nous passons. Oui, on ne veut pas le reconnaitre, mais on vieillit. Oui, on vieillit, malheureusement. Et alors, si le temps passe nous nous trouvons en lui.

Bon, alors quoi faire, quelle en sera la solution?

La solution? C'est probabelement d'aimer tout ce qui nous arrivent dans la vie, enfin presque tout.  

Aimer les personnes de notre alentour que, habituellement, nous n'aimons pas, aimer les moments de la vie qui nous determinent de dire: "ohhh, je n'aime pas ca, ca m'enerve!", aimer les moments quand on n'a pas de temps pour se reposer, aimer les dates limites jusqu'auquelles on doit accomplir quelque chose, aimer meme l'echec qu'on n'aime pas du tout normalement, aimer, aimer, aimer tout parce que la vie passe sans nous avertir.

En se souvenant de Paris

Une tres, tres jolie chanson :)
Amour specifique francais:
souffrance, romance, passion
:)

http://www.youtube.com/watch?v=K5KAc5CoCuk
si un videoclip pe masura :)

La belle lutte

Lutte, lutte! Lutte toujours!

Chaque jour on lutte. On lutte avec le temps, avec les gens de nos alentours, on lutte avec nos vices, on lutte avec nos caprices, on lutte avec les examens, avec le bouleau, avec nous, on lutte toujours.          
 
On lutte pour se faire comprendre, on lutte pour gagner et detenir ce qu'on veut et ce qu'on aime - meme si plusieurs de nos luttes sont jolies, en faite. On lutte avec la vie!

Oui. La vie est une lutte, mais si on sait garder aupres de nous les gens qui meritent cela, les amis, les parents, les freres, les soeurs, les beaux souvenirs, les beaux faits et objets, on aura la possiblite d'avoir une lutte jolie, joyeuse et favorable.

C'est, peut-etre, bizarre pour les autres, mais plusieurs fois, la force pour lutter nous est donnee par la silence, par l'ame beau, calme qui peut se trouver en nous, et plusieurs fois, par la priere. Le Bon Dieu nous aide toujours, mais on ne le voit presque jamais et/ou on ne le croit pas.

Oui, la vie est une lutte et celui qui gagne est celui qui sait lutter.

Celui qui sait lutter est, en fait, celui qui sait vivre. C'est tout un cercle.

Celui qui sait vivre est celui qui sait garder de sa part, dans son ame, tous les petites et les grandes joies du monde, de sa vie. C'est celui qui sait respirer tranquillement l'air frais, c'est celui qui sait que, demain peut-etre, le probleme d'aujourd'hui n'existera plus. C'est celui qui sait demander a Dieu de la joie, tranquillite, de l'amour, de bons amis, une bonne famille et un bon ame, c'est-a-dire, un etat de Noel pour tous.

           
Oui, c'est ca la vie!

:)